Am cazut in abis , asa cum obisnuiam sa fac, credeam ca am gasit o rezolvare , ca s-a terminat, dar vad ca era doar o pauza , a inceput din nou , cred ca intr-un final tot ce o sa-mi mai ramana o sa fie nimic , doar eu si singuratatea mea cu care m-am obisnuit de mult .


Pur si simplu , ma detasez incet , incet de lume, de societate, de toti prietenii mei , cad atat de des in abis in ultima vreme incat o sa sfarsesc singura intr-un colt de camera ...si nu mai este el ca sa ma trezesca de fiecare data la realitate , sunt doar eu ... si el nu e din cauza ca a trebui sa incep ceva nou ....incep sa urasc inceputurile ....urasc atat de mult in ultima vreme ca aproape am uitat sa iubesc .....dar imi mai aduc aminte din cand in cand acel sentiment de euforie ,atat de frumos si atat de plin de viata ....


Am cazut de atatea ori in abis ca deja nu mai stiu cum sa ajung cu picioarele pe pamant singura , si mi-e din ce in ce mai frica sa raman singura , gandurile mele parca o iau razna daca nu am o ocupatie , pur si simplu ...daca stau singura intr-o camera gandurile mele abordeaza trei subiecte diferite si toate duc la aceeasi concluzie , ca toate ar trebui sa se termine cat mai repede ...


Urasc aceste plecari in neant ale mele , si totusi imi place sa fiu singura ...aceea liniste care te invaluie , e un sentiment aparte care merita experimentat indiferent de riscuri ....

Cativa dintre prietenii mei poate stiu cum e sa cazi in abis , , si totusi eu stiu doar ce simt eu , cam greu inteleg si ce simt altii si asta fie din cauza ca sunt cam egoista fie pentru ca sunt cam insensibila, pe viitor poate ca o sa fie altfel ...


In sfarsit ...o sa cad in abis din nou , dar incepe sa-mi placa ...