Ah , ploua . Nu-i nimic daca ma ud putin si oricum era prea mult praf (si la propriu si la figurat)
Cel mai mult ma intereseaza praful meu (figurat) , praful viselor mele , care s-au sfăramat în ultima vreme , au fost zdrobite , călcate în picioare , uitate , moarte , reînviate si ucise din nou .
Nu-i nimic , de fapt e ceva a fost un eșec , care mi-a displăcut total , dar nu vreau sa ma dau bătută , ăsta ar fi insuportabil , prefer să clădesc vise pentru totdeauna decat sa ma trezesc complet la realitate .
Stelele universului meu -visele- încă sunt langă mine .. bine ..poate nu în aceeași formă ca acum un an , dar totuși nu am ratacit prea mult prin decepții , răman optimista în continuare și pe deasupra dacă aș rămane fără vise aș rămane ”dezbracată ” de scopuri .
Bine că ploua , pot să beau un ceai de tei privind ploaia .
