Atunci ea se tranti intr-un cot pe divan si planse din nou pentrun a doua oara in ultimul an .Lacrimile ei picurau pintre stanci , se strecurau pe-ndelete in pesteri adanci , inghetau in aer ca o ploaie de toamna , se topeau mai apoi in culcusul facut dintr-o sigura blana [...] Il respinse pe Nelu ,brutal , cu o mana , pe Doru , in gand , cu o ura nebuna . Se ridica de pe pat dintr-o data , de lacrimi de sterse c-o panza patata , cu furie aproape se arunca spre grilaj , animalul si el mai prinse curaj .Ca fulgii de zapada cazura sipcile de cinci toli , animalul zvacni(mai multe salturi naravase ) si nici macar pentru o clipa inapoi nu privi .
( Mircea Nedelciu )
