Nu imi place sa raman singura pentru ca ma izbesc de gandul de cat de mult imi urasc viata .

Imi place sa merg prin ploaie fara umbrela fiindca imi place apa rece si nimeni nu vede lacrimile .

Imi place sa vorbesc cu cineva mereu , de obicei prietenii sunt singura mea legatura cu realitatea , ei ma tin lucida ..

Nu imi place sa vorbesc cu persoane care se cred importante .

Imi place sa fac efort fizic (chiar daca asta se intampla rar ) fiindca adorm mai repede si fara vise .

Nu imi place cand cineva vorbeste cu mine doar fiindca are nevoie de ceva.

Imi place sa am putini prietene fiindca am incredere deplina in ei .

Nu imi plac oamenii directi , nu au capacitatea de a fi blanzi cu vorbele , si asta datorita faptului ca nu prea au cultura sau vocabular .

Imi place sa fiu eu insami , pacat ca nu pot , foarte rar am posibilitatea asta .

Nu imi plac persoanele care se plang si totusi si eu ma plang .

Nu imi place cand sunt obligata sa am incredere oarba in cineva .

Nu imi place cand nu am curajul sa fac anumite lucruri , sau cand ma interiorizez .... chiar nu imi place ca nu sunt brava .. cred ca ar fi fost mai bine .

'' Dacă ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi ca să ajung pană la tine , aș fi ajuns cu zdrențele tinereții mele sfașiate , dandu-ți ultima ei picătură .

De ar fi fost să trec prin ierburi cu șerpi ca să ajung pană la tine , cu talpile goale aș fi călcat pe șuierul morții mele , aducandu-ți-o să-i inchizi ochii .

Dar la poarta casei tale veghează dragostea -și mi-am tras pașii înapoi ca la ieșirea cu icoana din biserica .

Cînt ragușit pe sub ferestrele casei tale , cum cantă copii italieni pe străzile orașelor noastre , în mizeria frumuseții lor cu ochi mediteraneeni .

Cant cu mana întinsî spre cer ,ca odinioara cei neîmpăcați la răspantii de drum :Ascultați , voi toți , bucuria și durerea mea.

Lorelei ''