Simplitate.

Se indrepta spre mine cu un mers unduitor , parul lui blond lung si drept ii alunceca incet pe umeri , buzele lui subtiri si rosii, pielea lui de un alb regal , toate ma fascinau .
Privirea lui albastra rece m-a lasat fara cuvinte , dar ceea ce m-a socat si mai tare fost faptul ca am ramas inghetata , nici nu stiam cum am ajuns acolo , doar plecasem de acasa mergand singura pe strazile din jurul casei mele . Si cum eu sunt o fire enervant de lucida nu se putea sa fi ajuns acolo din propria-mi initiativa , dar asta era ultimul lucru care conta .
Stiam ca se indreapta spre mine , avea o privire infometa care ma omora , si la propriu si la figurat , a ajuns in fata mea , stiam ca urma sa ma omoare . Si dezamagirile din ultima perioada ma epuizasera asa ca speram din toata inima sa mor cat mai repede .Vroiam sa renunt , aveam de gand sa capitulez din razboi oricum , dar esecurile m-au facut sa ma dau batuta si mai repede .
Si-a pus mana pe gatul meu dorind sa ma stranguleze , se parea ca aveam sa respir pentru ultima data , dar s-a oprit . Ei bine , poate aveam sa mai traiesc.S-a uitat suspicios la mine , parca intrebandu-se de ce nu mi-e frica , de ce nu reactionez in nici un fel . Eu am plecat , aruncandu-i o privire pentru ultima oara , acelui om pe care nu aveam sa il mai vad vreodata , cu o simplitate surprinzator de rara.