Nu imi place sa raman singura pentru ca ma izbesc de gandul de cat de mult imi urasc viata .

Imi place sa merg prin ploaie fara umbrela fiindca imi place apa rece si nimeni nu vede lacrimile .

Imi place sa vorbesc cu cineva mereu , de obicei prietenii sunt singura mea legatura cu realitatea , ei ma tin lucida ..

Nu imi place sa vorbesc cu persoane care se cred importante .

Imi place sa fac efort fizic (chiar daca asta se intampla rar ) fiindca adorm mai repede si fara vise .

Nu imi place cand cineva vorbeste cu mine doar fiindca are nevoie de ceva.

Imi place sa am putini prietene fiindca am incredere deplina in ei .

Nu imi plac oamenii directi , nu au capacitatea de a fi blanzi cu vorbele , si asta datorita faptului ca nu prea au cultura sau vocabular .

Imi place sa fiu eu insami , pacat ca nu pot , foarte rar am posibilitatea asta .

Nu imi plac persoanele care se plang si totusi si eu ma plang .

Nu imi place cand sunt obligata sa am incredere oarba in cineva .

Nu imi place cand nu am curajul sa fac anumite lucruri , sau cand ma interiorizez .... chiar nu imi place ca nu sunt brava .. cred ca ar fi fost mai bine .

'' Dacă ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi ca să ajung pană la tine , aș fi ajuns cu zdrențele tinereții mele sfașiate , dandu-ți ultima ei picătură .

De ar fi fost să trec prin ierburi cu șerpi ca să ajung pană la tine , cu talpile goale aș fi călcat pe șuierul morții mele , aducandu-ți-o să-i inchizi ochii .

Dar la poarta casei tale veghează dragostea -și mi-am tras pașii înapoi ca la ieșirea cu icoana din biserica .

Cînt ragușit pe sub ferestrele casei tale , cum cantă copii italieni pe străzile orașelor noastre , în mizeria frumuseții lor cu ochi mediteraneeni .

Cant cu mana întinsî spre cer ,ca odinioara cei neîmpăcați la răspantii de drum :Ascultați , voi toți , bucuria și durerea mea.

Lorelei ''

Pulbere de stele

Ah , ploua . Nu-i nimic daca ma ud putin si oricum era prea mult praf (si la propriu si la figurat)

Cel mai mult ma intereseaza praful meu (figurat) , praful viselor mele , care s-au sfăramat în ultima vreme , au fost zdrobite , călcate în picioare , uitate , moarte , reînviate si ucise din nou .

Nu-i nimic , de fapt e ceva a fost un eșec , care mi-a displăcut total , dar nu vreau sa ma dau bătută , ăsta ar fi insuportabil , prefer să clădesc vise pentru totdeauna decat sa ma trezesc complet la realitate .

Stelele universului meu -visele- încă sunt langă mine .. bine ..poate nu în aceeași formă ca acum un an , dar totuși nu am ratacit prea mult prin decepții , răman optimista în continuare și pe deasupra dacă aș rămane fără vise aș rămane ”dezbracată ” de scopuri .

Bine că ploua , pot să beau un ceai de tei privind ploaia .

Tired of everything.

• I am tired of everything lately and that is because of those who tried to make me trust them, therefor I am tired of living , I AM TIRED OF EACH ONE OF YOU .
• I am tired of being me
• I am tired of school
• I am tired of being told what to do
• I am tired of listening to the same things
• I am tired of people who think are my friends
• I am tired of being kind with everyone
• I am tired of whatching the same things evryday
• I am tired of living here
• I am tired of my life
• I am tired of stupidness
• I am tired of seeing unlettered people
• I am tired of seeing the ugly truth
• I am tired of careless people

Detest banalitatea .

Urasc oamenii banali , sau mai degraba urasc stadiul in care ne aflam acum , adica idiotenia abunda . Intr-un fel sau altul ma urasc si pe mine deoarece eu nu sunt o parte a problemei , dar nici a solutiei nu sunt .


Detest banalitatea , si o vad in fiecare zi , in fiecare om pe langa care trec , nu vezi pe nimeni care sa se diferentieze de ceilalti printr-un mod evident. Toata lumea zice ca suntem unici , dar daca stai sa te gandesti mai bine toti suntem banali , ordinari din mai multe puncte de vedere . De exemplu din punct de vedere cultural ( nu vezi pe nimeni care sa exceleze pe mai multe planuri , doar te perfectionezi in legatura cu un singur lucru ) , de stilul vestimentar nici nu mai vorbim (cand ma gandesc ca exista milioane de copii ale aceeleasi camasi in intreaga lume , pur si simplu ma apuca durerea de cap )

Prin urmare , am incercat intotdeauna sa fiu excentrica , sau sa ies in evidenta cu ceva , mai ales prin haine (am un stil de a ma imbraca formal combinat cu gothic )
, intr-un cuvant imi plac lucrurile unice , lucrate de mana , cu o eleganta si o raritate aparte , dar e greu sa fi tu insuti.

Degeaba am incercat eu sa nu ma scufunt in banalitate , rutina , obisnuinta , se pare ca pierd teren la capitolul asta adica circumstantele si oamenii din jurul meu au contribuit la schimbarea a tot ceea ce ma caracteriza , si partea cea mai proasta e ca asta ni se impune tuturor . Cu cat cresc mai mult cu atat mi se impun mai multe absurditati , societatea te obliga sa faci parte dintr-o masa de oameni care actioneaza la fel .

In concluzie , mai bine mor repede avand o viata scurta dar palpitanta, decat o viata lunga care oricum va ajunge in punctul in care va fii doar o continua umilinta .


MEDIOCRITATEA NU E O SOLUTIE .