Am cazut in abis , asa cum obisnuiam sa fac, credeam ca am gasit o rezolvare , ca s-a terminat, dar vad ca era doar o pauza , a inceput din nou , cred ca intr-un final tot ce o sa-mi mai ramana o sa fie nimic , doar eu si singuratatea mea cu care m-am obisnuit de mult .


Pur si simplu , ma detasez incet , incet de lume, de societate, de toti prietenii mei , cad atat de des in abis in ultima vreme incat o sa sfarsesc singura intr-un colt de camera ...si nu mai este el ca sa ma trezesca de fiecare data la realitate , sunt doar eu ... si el nu e din cauza ca a trebui sa incep ceva nou ....incep sa urasc inceputurile ....urasc atat de mult in ultima vreme ca aproape am uitat sa iubesc .....dar imi mai aduc aminte din cand in cand acel sentiment de euforie ,atat de frumos si atat de plin de viata ....


Am cazut de atatea ori in abis ca deja nu mai stiu cum sa ajung cu picioarele pe pamant singura , si mi-e din ce in ce mai frica sa raman singura , gandurile mele parca o iau razna daca nu am o ocupatie , pur si simplu ...daca stau singura intr-o camera gandurile mele abordeaza trei subiecte diferite si toate duc la aceeasi concluzie , ca toate ar trebui sa se termine cat mai repede ...


Urasc aceste plecari in neant ale mele , si totusi imi place sa fiu singura ...aceea liniste care te invaluie , e un sentiment aparte care merita experimentat indiferent de riscuri ....

Cativa dintre prietenii mei poate stiu cum e sa cazi in abis , , si totusi eu stiu doar ce simt eu , cam greu inteleg si ce simt altii si asta fie din cauza ca sunt cam egoista fie pentru ca sunt cam insensibila, pe viitor poate ca o sa fie altfel ...


In sfarsit ...o sa cad in abis din nou , dar incepe sa-mi placa ...

Alt mediu, deci am alt comportament , pana si personalitatea mi s-a dezvoltat (sunt mai sadică,încerc sa fiu perfectionista ca înainte si parcă si puţin cu capul în nori ),pe deasupra parca nu prea mă simt în largul meu fiindcă e destul de greu dar mă descurc eu , întotdeauna am reuşit asa ca totul va fi ok din punctul asta de vedere ,si prietenii s-au schimbat , nu mai sunt aceiaşi colegi tîmpiţi pe care îi aveam înainte , sunt oameni cu care pot concura , ceea ce e bine fiindcă imi place sa am competitie , dar de asemenea îmi place si fiindcă aici pot sa fiu eu asa cum sunt indiferent cat de diferită sunt (si sunt foarte diferită) ....hm deci rămîne de văzut (evident ca sunt si nişte părţi negative dar nu are nici un rost sa le spun acum )...

8 noiembrie & ciocolata

Ziua de 8 noiembrie e importanta din doua motive
1)ziua mea de mastere si de nume( nu spun cati ani am implinit, daca vreti sa stiti imtrebati)
2)este ziua in care celebram ciocolata(mai ales Nikky care a avut una din cele mai frumose zile din viata ei cu atatea bomboane primite)

Ciocolata este "cel mai bun lucru inventat pana acum" (mie imi plac bomboanele cu lichior si in ora mirosea toata clasa a ciocolata cu lichior de la bomboanele mele :)) ), dar a mai trecut un an ...si incepe sa devina apasator fiindca ma simt ceva mai batrana chiar daca am implinit doar .... ani

Miros dulce de lacrimi amare

Simteam că întunericul camerei mă înghite:lumina era stinsă si perdelele erau trase.Nicio rază nu îndrăznea să perturbe linistea din cameră si din mintea mea .
Am aprins o lunînare galbenă pe care scrijelisen eu ceva cu cutitul.
Am respirat adînc, mi-am limpezit gîdurile, respirînd dupa un anumit procedeu si apoi am simtit căderea aceea în gol , care mi s-a părut că durează o vesnicie, , cînd am crezut ca mă voi izbi de ceva si viata trupului meu se va termina.
M-am trezit lîngă el, într-o cameră întunecoasă dar în care pătrundeau cîteva raze de lumină.
Stiam că el e langă mine, stiam Si mă simteam usurată .El ,demonul meu, care stia ce simt si ce gîndesc si a cărui atingere îmi dădea fiori. Mi-a spus:
-Mi-a fost dor de tine, dar stiam că te vei intoarce..
M-am uitat la el , era imbracat cu un palton lung negru si îsi pusese si gluga , care îi acoperea mare parte din fată. Dar eu stiam cum arată, îl cunosteam mai bine ca oricine , atît fizic cît si psihic. Pielea lui albă intensifica negrul ochilor lui , iar părul lui lung negru se întindea încet si pe umerii mei atunci cînd stateam lînga el. Avea o fată copilărească si totusi surîsul lui ironic cînd ridica coltul din stînga al buzelor rozalii părea atît de matur.
Lacrimi sîngerii au început să se prelingă pe obrazul meu palid si i-am spus:
-Urăsc faptul că depind de tine, la început îmi plăcea asta, dar acum mă descurc.
-Miros dulce dulce lacrimi amare, doar atît mi-a soptit la ureche, dupa care am simit cum îsi afunda fata în pletele mele si îmi sărută părul.
-Te iubesc, dar depind atît de mult de tine încît imima-mi ar înceta să bată dacă te-as părăsi, i-am spus eu.
El stia asta, demmonul meu o stia , el simtea pînă si cum îmi curge sîngele prin vene, el îmi devea sîngele plusînd prin pielea mea albă si subtire, dar de asemenea stiam că avea puterea de a omorî pe oricine mă rănea.
Chiar dacă ceilalti nu îl vedeau eu stiam ca umbra lui e acolo veghindu-mi fiecare miscare si pregatit sa sece viata dintr-un trup pentru mine
-Imi pare rau dar trebui sa plec, demonul meu alb.L-am sarutat pe frunte si am plecat ..
-Dulcele miros al lacrimilor tale amare va fi mereu cu mine, iar tu imi apartii sufletul meu firav, mi-a replicat el..
-Adio... am spus eu.
Am iesit din transa, si m-am trezit im camera mea cu galbena lumanare arzanda.
Am deschis larg fereastra si am privit in jos .Vedeam felinarele si strada pustie la o distanta considerabila, fiindca stau la etajul 7
Gol din nou, cadere in abis, doar ca de data asta reala si va fi ultima pentru mine.
-Adio demonul meu alb, am soptit in timp ce aerul rece al noptii imi taia fata.
-Adio sufletul meu firav mi-ar fi spus el, dar acum asta spune umbra lui imaginara care cade odata cu mine.
Ultimul lucru pe care l-am simtit a fost pamantul rece de care s-a izbit trupul meu racit de mult .
Am murit din prea mare dorinta de a-l face sa se caiasca, exact ca Anna Karenina , personajul care mi-a influentat intr-un fel sau altul viata si sfarsitul .


By Alexandra Doroftei

Avem timp

Stiu ca devine un cliseu citarea lui Octavian Paler(unul din scriitori talentati ai Romaniei , care din pacate a murit)...stiu deja va plictisiti sa citit poeziile lui pline de duble intelesuti , directe , dar vreu sa reflectam putin asupra realitaii si aspra impasului in care se afla tara asta(nu pun niciun adjectiv pentru "tara" de data asta , dar va dati voi seama ce ar trebui sa spun)...deci AVEM TIMP...

""Avem timp pentru toate.
sa dormim sa alergamin dreapta si-n stanga
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altiisi sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretamce-am scris
avem timp sa facem proiectesi sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluziisi sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timppentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim orii,reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanem raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinviem
avem timp sa ve facem prieteni,sa-i pierdem,
avem timpsa primim lectii si sa le dam uitarii dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete
Cand sa facem si asta-murim
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fi o persoana iubita
Restul..depinde de ceilalti
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pese
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde pori sa pierzi
Am invatat ca nu conteaza ce ai in viata
Ci pe cine ai
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea , insa, ar dii bine sa stii ceva
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

CI cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te despari de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroii sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
dar care nu stiu cum sa o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul safiu suparat
dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevaratacontinua sa existe chiar si la distanta
iar asta e valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
oricum te va rani din cand in cand
iar tu trebuie sa il ierti pentru asta
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii
cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca oricat de mult suferi
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar pute influenta personalitatea
dar ca tu esti responsabil pentru ceea ce devi
Am invatat ca daca doi oameni nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc
si nici faptul ca se cearta nu inseamna ca nu se iubesc
Am invatat ca uneori trebui sa pui prsoana pe primul loc
si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiticu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fii schimbata in cateva ore
de catre oameni care nci nu te cunosc
Am invatat ca si atunci cand crezi
ca nu mai ai nimic de dat
cand te striga un prietenvei putea gasi puterea de a-l ajuta
Am invatat ca scrisul
ca si vorbitul
pot linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
iti sunt luati prea repede...
Am invatat ca este prea greusa-ti dai seama
unde sa tragi linieintrea a fi amabil, a nu rani oameniisi a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.""


Acum dupa ce a-ti citit-o ...V-am dat de gandut (macar putin)? Daca nu mai bine mai cititi-o inca o data ...